Multe specii de organisme strălucesc. De exemplu, marea emite lumină bioluminescentă datorită dinoflagelatelor. Unele specii de ciuperci au propria lor bioluminescență, iar strălucirea lor este uneori numită „foc de vulpe”.
Documentele vechi, inclusiv lucrările lui Aristotel, menționează străluciri „reci și aprinse” provenite de la ciupercile care trăiesc pe lemnul în descompunere. Inițial, s-a crezut că strălucirea lor servea la atragerea polenizatorilor.
Cercetătorii au studiat ciuperca Neonothopanus gardneri și au descoperit că aceasta își reglează bioluminescența în funcție de un ritm circadian, ajungând la apogeu noaptea pentru a atrage mai multe insecte care o pot detecta în întuneric.
Mecanismul de răspândire prin atragerea animalelor oferă ciupercilor un mare avantaj, în special în pădurile dense, unde este mai dificil ca sporii să se așeze pe o suprafață mare.
