Cronostază
Poate timpul să stea pe loc? Pentru psihicul uman, da. Acest fenomen se numește cronostază. Pentru a-l ilustra, de regulă, dați un exemplu cu mâna a doua. Dacă ochiul unei persoane zăbovește din greșeală pe cadran, mâna a doua pare să se oprească pentru scurt timp, iar următorul său „tic-tac” pare mai lung.
Fenomenul de cronostază este explicat prin particularitățile vederii umane. Ochii noștri fac continuu saccade – mișcări rapide care par să scaneze lumea înconjurătoare. Dacă o persoană ar percepe realitatea așa cum o face o cameră video, ar vedea totul neclar.
Dar creierul nostru suprimă datele care sunt primite de nervul optic ca urmare a unei saccade și prelungește imaginea distinctă primită înainte de a începe. Cronostazia este un alt mod de a experimenta această caracteristică a vederii. În fața unei noi mișcări, creierul face un fel de ecranare, aducând ulterior percepția timpului la normal.
Recalibrare
Oamenii primesc date printr-o varietate de canale senzoriale și nu toate funcționează la fel de rapid și eficient. De exemplu, în condiții de vizibilitate redusă, vederea este afectată și procesarea informațiilor vizuale încetinește. În condiții de lumină bună, informațiile tactile necesită mai mult timp pentru a fi procesate decât cele vizuale.
De exemplu, o persoană care se plimbă printr-o pădure calcă pe o creangă și aude un pocnet. Este oare pocnetul provocat de creanga pe care a călcat-o? Sau poate că este vorba de un prădător care trosnește în apropiere? Pentru a supraviețui, oamenii trebuie să fie conștienți de acest lucru, determinând creierul să sincronizeze canalele senzoriale și abilitățile motorii.
